19 ian. 2011

Ne asumăm propriile decizii?


            Scopul psihoterapiei este schimbarea, iar schimbarea terapeutică, dacă este reală, se exprimă prin acţiune, nu prin cunoaştere stearpă, intenţie sau visare cu ochii deschişi.
Fiecare dintre noi este principalul responsabil pentru propria viaţă.
Persoanele care îşi asumă responsabilitatea de a-şi conduce propriile vieţi fac primul pas în procesul schimbării. Este momentul în care realizează că pot alege liber, aici şi acum, ce fac cu viaţa lor, ce vor să devină.
            Fiecare alegere pe care o facem exclude variantele alternative de alegeri. A te decide pentru un lucru înseamnă a renunţa la un altul.
            Nu întotdeauna ne asumăm pe deplin propriile alegeri. De exemplu, dacă o persoană alege să mănânce mai mult decât metabolismul ei poate să ardă, consecinţa pe termen lung va fi supraponderalitatea sau obezitatea. De cele mai multe ori, o astfel de persoană nu îşi asumă această alegere, ci – sub diferite forme – “i se întâmplă”.
            Persoanele care refuză să îşi înţeleagă propriile decizii refuză să-şi asume renunţările, toate acele renunţări pe care fiecare dintre alegerile noastre cotidiene le implică. Dacă am obiceiul să mănânc câte o cutie de îngheţată mare odată sau alte alternative hipercalorice, atunci renunţ implicit la a avea o conformaţie armonioasă a corpului, un corp sănătos. O altă renunţare pe care o implică un astfel de obicei este modelul pe care îl constitui pentru copilul meu, dacă obişnuiesc să mănânc ca răspuns la emoţiile neplăcute.
            Dacă dăm vina pe factori externi pentru eşecurile noastre, nu ne asumăm responsabilitatea pentru ele, ne simţim ceva mai bine pe moment (nu ne simţim vinovaţi), dar pierdem lecţia pe care am fi putut să o învăţăm din respectivul eşec şi ne predispunem, în continuare, la “căderi”.
Analizarea implicaţiilor profunde ale deciziilor noastre sunt şanse de autodezvoltare.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu